Vreau să vă povestesc cum a început aventura mea în India. Inițial, fosta mea iubită, pe vremea aia, voia ea să viziteze India. A făcut o programare la avion, dar din greșeală, neștiind cum e treaba cu viza, nu a reușit să plece. Așa că a trebuit să își reprogrameze din nou călătoria, dorind tare mult să viziteze India.
Ce s-a întâmplat pe urmă? Păi a fost cam așa: mi-a explicat toată problema, mi-a spus că nu poate să plece singură, și m-a rugat: „te rog, vino cu mine”. Și eu i-am zis: „ok, o să vin cu tine”.
Acum, având de vizitat foarte multe orașe, foarte multe atracții turistice importante în India, ne-am dat seama că nu aveam cum să ajungem între ele cu avionul, că nu are sens, e prea scump și complicat. Și pur și simplu mi-a venit ideea: hai să călătorim cu motocicleta! Zis și făcut.
Am intrat pe internet, am căutat unde putem închiria o motocicletă, am vorbit cu mai multe firme, mai mulți oameni… până la urmă am ales o companie care mie mi s-a părut destul de ok. Poate altora li s-ar fi părut altfel, dar mie mi-a plăcut.
Am închiriat motocicleta și am plecat în călătorie timp de 35 de zile. Ne-am gândit că 35 de zile sunt suficiente să vedem multe orașe. Așa am făcut. Am vorbit cu domnul respectiv, ne-am înțeles foarte bine, i-am spus când ajungem, la ce hotel, și el ne-a spus că aduce motocicleta acolo. Și chiar așa a făcut.
Am ajuns în New Delhi, în capitala Indiei. Când am ajuns, era o căldură imensă, peste 38 de grade, în luna mai, 2021. Când am ieșit din aeroport, am zis să luăm niște cartele de telefon, să avem internet, să folosim navigația, să trimitem poze și mesaje, cum face toată lumea. Dar domnul de la birou ne-a spus că se activează abia a doua zi.
Așa a fost. Am pus cartelele, dar n-aveam semnal. Am zis ok, hotelul nu e departe, luăm un autobuz sau un tren sau mergem pe jos. Dar eram foarte obosiți după zborul de vreo 12 ore, așa că totuși am încercat să mergem pe jos.
Am întrebat oamenii, fiecare ne trimitea în altă direcție, nimeni nu știa clar. Până la urmă am zis: hai pe jos. Dar era un soare care te omora, praf, și cald de nu mai puteai.
Pe drum ne-au sărit în față mai mulți taximetriști cu tuc-tuc: „veniti cu mine, pret bun, vin’ cu mine”, dar îți cereau de 3 ori prețul normal. Am refuzat. Când am refuzat prima dată, au mai scăzut prețul, dar tot era mult, și insistența lor ne-a făcut să ne dăm seama că vor doar să profite. Așa că i-am lăsat și am continuat pe jos.
După un timp a mai apărut un alt taxi tuc-tuc, care nu părea să caute turiști. I-am arătat adresa de pe telefon (aveam screenshot la hotel), ne-am înțeles la un preț rezonabil și am plecat cu el.
Am acceptat pentru că deja întârziam la întâlnirea cu băiatul de la motocicletă. Noi trebuia să fim la hotel la ora 2, și deja era aproape 1. Ne-am urcat în tuc-tuc, dar nici el nu găsea hotelul. Tot întreba la magazine, pe oameni, până la urmă am găsit hotelul.
Când am ajuns, surpriză: băieții cu motocicleta erau deja acolo, ne așteptau. Foarte amabili, foarte corecți. Noi ne-am dus la recepție, am făcut check-in-ul, ne-am lăsat bagajele, apoi am semnat actele pentru motocicletă. Totul a fost foarte simplu: acte, bani, contract, ne-au dat cheile, o probă cu motocicleta… eu eram foarte obosit, dar motocicleta mergea bine.
Fosta mea iubită m-a întrebat atunci: „sigur mergem cu asta? e mare, traficul e nebun, tu chiar vrei să o luăm?” Eu am zis: „Da, o luăm. Avem încredere și ne descurcăm.”
Am parcat-o în garajul hotelului, ne-am dus în cameră și am dormit vreo 4-5 ore. Asta a fost prima zi.
Ce s-a întâmplat mai departe? O să vă povestesc în următorul vlog. Vă mulțumesc că ați citit!
0 Comentarii